Ștefan P3 - Orașu' meu Lyrics

În orașu' ăsta, toți oamenii-s la fel
Da' e orașu' meu și nu pot să plec din el!
Aceleași bagaboante, ochii doar pe portofel
Aceiași bagabonți și ăștia mici îi iau model
În orașu' ăsta, toți oamenii-s la fel
Da' e orașu' meu și nu pot să plec din el!
Aceleași bagaboante, ochii doar pe portofel
Aceeași vorbă multă, fapte puține de fel!
Zic "stop", asta nu-i despre mine sau despre noi
Doi, trei, e despre noi toți, prinși într-un război
Ce nu ne-aparține, multe drame, arme și karme
-n care ești prins, frate, băieți mari, poze de pus în rame!
Noi n-am vorbit de bani, sume știi c-o să și am
Vine o zi, da' momentan vreau să am frați când succes n-am
E foame-n jur, vipere și hiene mușcă tare
-mpușcă, doare să vezi cifrele dând energii bizare!
Și pare ușor, da' nu-i, de-asta mulți își pun pofta-n cui
Și-i vezi drogați la 14 ani în spatele blocului
Nimic nu e la locu' lui, noaptea pe străzi întunecate
Da' nici ziua nu-i departe, tre' să știi mersu', frate!
Că e greu să te ridici
Și tot aici, nimeni nu-ți întinde o mână dacă pici,
Nimeni nu-i atent ce zici, se lasă conduși de frici,
Prea mulți oameni care pleacă când nu dai din ce câștigi!
În orașu' ăsta, toți oamenii-s la fel,
Da' e orașu' meu și nu pot să plec din el!
Aceleași bagaboante, ochii doar pe portofel,
Aceiași bagabonți și ăștia mici îi iau model!
În orașu' ăsta, toți oamenii-s la fel,
Da' e orașu' meu și nu pot să plec din el!
Aceleași bagaboante, ochii doar pe portofel,
Aceeași vorbă multă, fapte puține de fel!
Știu multă lume, dar am trei frați pe numărate
Și din trei, doi mă lasă dac-am făcut un pas în spate
Și din doi, unu' când am avut nevoie-a stat deoparte
N-am încredere-n oameni, că viața-i doar un drum spre moarte!
Și mulți te vând pe interes, am dat prea des de ei, să știi că
-s mulți căței care se vor dulăi și asta fiindcă
Lumea modernă vinde-aparențe
Încoronează zdrențe și saltă oameni cu multe fețe!
Ăsta-i locu' de unde toți vor să plece
Locu-ăla de nota zece pentru mulți care pe mulți îi lasă rece
Locu-unde se fac întreceri între bogați și săraci
C-aici muncești o viață-ntreagă, dar nu știi pentru ce tragi!
Mulți se schimbă pe drum, se pierd, prăpastia adâncă
Nu fi regele pierdut cand sabia-i rătăcită-n stâncă
Nu fi tu un tăietor de visuri care vorbește
În timp ce vârful muntelui crește și lumina-l orbește
Că-s mulți ce cască gura și vorbesc neîntrebați
Care se cred interesanți sau importanți, uitând de frați
Știi că-n orașu' ăsta poți să mori ușor
Sufocat de-ntrebări, când nu-nveți să zbori!
În orașu' ăsta, toți oamenii-s la fel
Da' e orașu' meu și nu pot să plec din el!
Aceleași bagaboante, ochii doar pe portofel
Aceiași bagabonți și ăștia mici îi iau model!
În orașu' ăsta, toți oamenii-s la fel,
Da' e orașu' meu și nu pot să plec din el!
Aceleași bagaboante, ochii doar pe portofel,
Aceeași vorbă multă, fapte puține de fel!
În orașu' ăsta, toți oamenii-s la fel
Da' e orașu' meu și nu pot să plec din el!
Aceleași bagaboante, ochii doar pe portofel
Aceiași bagabonți și ăștia mici îi iau model!
În orașu' ăsta, toți oamenii-s la fel,
Da' e orașu' meu și nu pot să plec din el!
Aceleași bagaboante, ochii doar pe portofel,
Aceeași vorbă multă, fapte puține de fel!